Inca o zi in care lucrurile se orienteaza incet si greu prin anotimpul asta intunecat in care toate se deplaseaza cu viteza melcului, in care un ceai nu substituie de obicei nostalgia ideii de a bea ceai, infasurat intr-o patura calda,si cu o carte buna in mana...imi fac un ceai si stau in fata calculatorului, dar nu e acelasi lucru...Nimic nu se mai aude din strada, totul e amortit, incremenit in timp- nu m-as mira prea tare sa ies la geam si sa vad oameni intepeniti in pozitii ciudate pe strada, masini oprite -regulamentar sau nu, ca ci ce mai e regulamentar in ziua de azi?-intr-atat de stins e sfarsitul asta de toamna, nici aburii ceaiului nu-l mai pot dezmorti...Si-o muzica in surdina vine de undeva, nu se stie de unde, ea singura mirosind a viata, dar palpairea ei e prea firava si , coplesita fiind, dispare. Ce reci trec clipele, ce incet trece anul ajuns la sfarsit..parca se scurge fara putere, ca un batran care abia isi mai taraie pasii tremurati spre o destinatie pe care numai o intuieste, dar de care ii este foarte frica si amana sa se gandeasca la ea.